Amaranth-ul este utilizat in multe civilizatii in diverse forme:
- in Mexic este sfaramat si amestecat cu o solutie cu zahar pentru a obtine o bautura numita “alegria” (bucurie); semintele de amaranth decojite si prajite sunt utilizate pentru a obtine o bautura traditionala numita “atole”;
- in Peru semintele de amaranth fermentate sunt utilizate pentru a obtine “chicha” sau bere; in zona Cusco florile sunt utilizate la tratarea durerilor de dinti si a febrei, sau la colorarea produselor alimentare din porumb sau quinoa;
Atat in Mexic, cat si in Peru frunzele de amaranth sunt stranse si consumate ca vegetale, fripte sau fierte.
- in Nepal semintele de amaranth sunt consumate preparate ca terci (“sattoo”) sau macinate, din faina preparandu-se “chappatis”.
Amaranth-ul este o planta anuala. Se cunosc aproximativ 60 de specii si nu se face o distinctie clara intre amaranth-ul cultivat pentru frunze si cel cultivat pentru seminte.

Semintele sunt mici, au forma lenticulara si culoare aurie. Fiecare planta poate produce intre 40,000-60,000 seminte.
Amaranth-ul poate fi gatit ca o cereala, macinat in faina, expandat precum popcorn-ul, lasat la gernimat sau prajit.
Semintele pot fi gatite impreuna cu alte cereale integrale, adaugat in mancaruri sau supe, sau folosit la mancaruri inabusite ca un ingredient bogat in agent de ingrosare. Faina de amaranth este utilizata la prepararea pastelor si in diverse copturi. Poate fi amestecata cu alte tipuri de faina pentru prepararea painii si nu contine gluten (o parte amaranth la 3-4 parti faina de grau sau alte cereale). In prepararea clatitelor, a turtitelor sau a pastelor se poate utilize faina de amaranth in proportie de 100%.
Germinarea semintelor duce la cresterea nivelului unora dintre nutrienti, iar malditele pot fi folosite in salate, sandwich-uri sau pot fi consummate simple.
Amaranth-ul are o textura lipicioase, care contrasteaza cu textura pufoasa acelor mai multe cereale – atentie la preparare, pentru ca depasirea timpului optim duce la o textura elastica.
Aroma amaranth-ului este usor dulceaga, ce aminteste de alune.
Frunzele de amaranth seamana cu spanacul, putand fi preparate in acelasi fel ca acesta. Trebuiesc consummate plante tinere.
Semintele de amaranth sunt bogate in proteine (15-18%) si contin cantitati respectabile de lisina si methionina, 2 aminoacizi esentiali care nu sunt de obicei intalniti in cereale. Sunt bogate in fibre si contin calciu, fier, potasiu, fosfor si vitaminele A si C:
- fibre de 3 ori mai multe decat in grau;
- fier de 5 ori mai mult decat in grau;
- calciu de 2 ori mai mult decat in lapte.

Consumarea amaranth-ului in combinatie cu grau, porumb sau orez maro are ca rezultat obtinerea de proteina completa, la fel de valoroasa nutritional precum pestele, carnea rosie sau carnea de pasare.
Amaranth-ul contine de asemenea tocotrienol (o forma a vitamicei E) ce actioneava asupra nivelului colesterolului, reducandu-l.
Amaranth-ul gatit este 90% digestibil si datorita usurintei cu care este digerat este recomandat persoanelor care se recupereaza dupa o boala sau celor care incheie o perioada de post.
Amaranth-ul contine 6-10% ulei, care se regaseste preponderant in germeni. Uleiul este predominant nesaturat si este bogat in acid linoleic, care este important in nutritie.
Semintele de amaranth au o calitate unica, aceea ca toti nutrientii sunt concentrati intr-un inel ce inconjoara centrul, care este sectiunea de amidon. Datorita acestui fapt nutrientii sunt protejati in timpul procesarii.
Frunzele de amaranth sunt bogate de asemenea in nutrienti, continand mai mari cantitati de calciu, fier si fosfor decat spanacul.